Buna. Trebuie sa scriu un eseu meditativ-reflexiv asupra afirmatiei scriitorului Fanus Neagu: "Pentru mine, limba romana e distanta dintre inima si umbra ei, care se numeste suflet.
Dragostea fata de limba materna este infinita. De la primul cuvint rostit in limba romana, pina la ultima icnire, ultima vorba spusa de un om, se intinde o salba de margaritare, fiecare bob fiind poleit cu dragoste de patrie si cu cuvinte dulci rostite in limba materna. In concluzie, limba materna este sansa fiecarui din noi, fiecarui popor de a deveni o personalitate pe arena mondiala care se numeste “viata”, este o sansa de a tine piept uraganelor devastatoare provocate de persoane barbare, persoane lipsite de identitate si spirit nationalist. Nu exista nimic mai de pret pentru un popor,decit graiul matern,intrucit acesta este plaminul prin care respira intregul neam si suflarea in care se contopeste sufletul roman. Prin limba vorbita,fiecare persoana ajunge sa-si dezveleasca intreaga sa faptura launtrica si spiritul sau patriotic in fata neamurilor straine dovedindu-le si un motiv demn de mindrie si admiratie, atit pentru generatia curenta cit si pentru generatiile viitoare. Limba romana este ca o oglinda care reflecta intreaga istorie a neamului, cu toate bucuriile,biruintele,infringerile si victoriile traite,cu toate visele realizate si sperantele spulberate.
(k)
